Femeia de Acum

Am început această călătorie din nevoia de a împărtăși trăirile, provocările, peripețiile și lecțiile primite până acum în această viață. De vă vor fi de folos, doar voi știți.

Am tot auzit încă din copilărie care sunt îndatoririle sociale ale femeii. Întotdeauna sunau împovărător. Complicațiile apăreau la tot pasul, neînsoțite de explicații. Așa se face părea să guverneze în mod absolut comportamentul femeii. Sau de cele mai multe ori auzeam Așa nu se face! Alături de etichete și uneori jigniri, acordate de cele mai multe ori de femei între ele.

Bărbații luau atitudini diferite, în funcție de educația și exemplul din familie. Unii declarau neputincioși cât de complicate-s femeile (Femeia, eternul mister!), alții manifestau dependență însoțită de obediență (cum zici tu, mami!) sau de agresivitate fizică sau verbală (să se știe cine e stăpânul). Puțini erau aceia care să recunoască femeia pentru autenticitatea, căldura, frumusețea ei interioară. Care să respecte nevoile acesteia, fără (pre)judecăți.

În mediul asta am trăit eu. O spun ca pe o recunoaștere, neînsoțită de judecată. Indiferent de natura mea rebelă, mediul conservator și-a pus amprenta asupra mea și am respectat cele mai multe reguli sociale chiar dacă nu le-am înțeles rostul. Părea să fie un fel de leapșa între generații, eliminându-se tradițiile prin care fetele erau ghidate în procesul de transformare/devenire a femeii. A rămas doar frica transpusă în programe transmise de la o generație la alta.

Analizând mediul social în care am crescut, am învățat să maschez cât mai bine nevoile care păreau neconforme, să acumulez frustrările care veneau la pachet. Am învățat să fiu cuminte ca adolescentă, să dau bine, să nu cumva să șifonez vreun pliu al imaginii mele sau să tulbur apele adâncite social. Nu spun că mi-a ieșit, că-s vreo mare diplomată … dar Albă ca Zăpada din mine își face încă prezența simțită în cele mai nepotrivite momente. Chiar dacă am comentat, m-am conformat însă în cele mai multe momente. M-am conformat unor norme sociale despre femeie, fără să am habar ce înseamnă cu adevărat să fiu femeie și cine sunt în spatele așteptărilor și proiecțiilor celorlalți.

Problemele apar atunci când începi să te cauți, să pui întrebări despre tine. Chiar și în era dezvoltării personale (greșit înțelese din punctul meu de vedere), căutările de sine sunt privite drept alienări, filozofii. Te cauți? Păi cum nu știi cine ești – nume, prenume, familie, mediul socio-profesional, cont bancar, reușite sau eșecuri…. Cumva dacă vrei mai mult de atât intri în categoria filozofilor nebuni. Și avansezi în nebunie, atunci când te găsești și nu mai corespunzi așteptărilor, fișei postului, nu mai răspunzi la comenzi. Practic, m-am defectat complet! Daună totală 😊) … Și au tot încercat să mă repare. Ca pe un ceas sau aparat de radio – până se dă ora exactă sau se aude melodia potrivită. M-am străduit și eu la început. Tot din frică. La mine era frica legată de pierderea afecțiunii celor pe care îi iubeam. Probabil și la ei la fel…

Revenind la a fi femeie în forma ei autentică. De ce consider că e important să mă las, să îmi permit să fiu femeie? Pentru că altfel, nu pot fi eu însămi în adevărul meu interior, nu îmi pot urma calea sau îndeplini menirea, nu pot manifesta cu adevărat energia feminină, nu îmi pot manifesta intuiția și puterea de co-creație! Femeia de acum înseamnă pentru mine să fiu tot ceea ce nu m-au învățat să fiu și să ma dezvăț de tot ce am învățat din credințele altora despre a fi femeie. Înseamnă să fiu EU ÎNSĂMI!

One Reply on “Femeia de Acum”

Leave a Reply to A WordPress Commenter Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *