traducător anonim
Dacă-ţi rămîne mintea cînd cei din jur şi-o pierd
Şi fiindcă-o ai te-apasă, cu vorbe care dor;
Dacă mai crezi în tine cînd alţii nu mai cred
Şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor;
Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,
Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gîndul drept,
Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urînd
Şi totuşi nu-ţi pui mască de sfînt sau de-nţelept;
Dacă visezi, dar visul stăpîn de nu ţi-l faci
Sau gîndul, deşi judeci, de nu ţi-e unic ţel;
Dacă-ncercînd triumful sau prăbuşirea taci
Şi poţi, prin amîndouă trecînd, să fii la fel;
Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvînt
Răstălmăcit, naivii să-i ducă în ispită;
Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vînt,
De poate iar s-o-nalţe unealta-ţi prea tocită;
Dacă poţi strînge toate cîştigurile tale
Ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa
Şi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale,
Fără să spui o vorbă de neizbînda ta;
Dacă poţi gîndul, nervii şi inima să-i pui
Să te slujească încă, peste puterea lor,
Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i,
Afară de voinţa ce le impune: spor!
Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit
Sau lîngă rege umbli ca lîng-un oarecare,
Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii lovit;
Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare;
Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu şaizeci de clipite de veşnicii, mereu,
Vei fi pe-ntreg Pămîntul deplin stăpînitor
Şi mai presus de toate, un OM, copilul meu!
