De multe ori ne bazăm pe partener să ne ghicească stările, să înțeleagă ceea ce nu spunem dar simțim doar pentru că în anumite momente ne sincronizăm și ne anticipăm reciproc reacțiile.
De aici apar și cele mai multe neînțelegeri! Cum de nu simți că te iubesc? De ce trebuie să îți spun clar ce simt când consider că o manifest și ar trebui să-mi simți iubirea?
Presupunerile sunt sursă permanentă de conflict și creează cele mai mari confuzii și dezamăgiri. Modul în care proiectăm dorințele și nevoile pe partenerul nostru poate duce la eșecuri și chiar destrămarea relației. Pentru că avem nevoie de confirmări, validări, atenție și iubire. În plus, bărbatul pe care îl alegem ca partener are nevoie să simtă că ne poate face fericite, la nivel individual de cuplu.
Știu că primul gând când citiți aceste rânduri este că nu ne poate face nimeni fericiți, că depinde doar de fiecare dintre noi să alegem să fim fericiți. Dar face parte din natura noastră umană să ne dorim să fim utili, să simțim că suntem aport la fericirea celor dragi, că putem participa activ la stările lor de bucurie. Dacă la noi femeile, criteriile de utilitate sunt numeroase și complexe, în cazul bărbaților, în relația de cuplu dacă simt că nu o pot face fericită pe femeia de lângă ei, o părăsesc. Un bărbat poate ierta multe dar în majoritatea cazurilor nu va accepta incapacitatea femeii de a fi fericită alături de el.
Ce putem face? Fie că suntem femei sau bărbați, un prim pas ar fi recunoașterea meritelor asupra stării noastre de bine, exprimarea clară, în termeni fără echivoc a stării de bine: Sunt fericit(ă) în acest moment alături de tine! Îmi doresc să petrecem timp împreună pentru că mă simt foarte bine în prezența ta! Îți mulțumesc pentru prezență/ajutor/cadou/orice primim de la partener(ă) și ne aduce cu adevărat bucurie!
Al doilea pas este să înțelegem nevoile partenerului, să îl ascultăm activ pentru a-l cunoaște mai bine și a îl putea integra în peisajul nevoilor noastre, a răspunde mai bine nevoilor acestuia, a calibra nevoile individuale și comune într-un mod adecvat cuplului format și asumat de fiecare dintre parteneri. Cunoașterea autentică a partenerului ne va ajuta și să ne desprindem de mirajul iluziilor create, proiecțiilor despre cum ar trebui să fie el bazate pe idealuri sau credințe împrumutate, să îl acceptăm așa cum este cu adevărat. Astfel, avem șanse să ne calibrăm reciproc și să ne iubim pentru cine suntem cu adevărat și nu pentru cine visăm să devenim sau sperăm să fie celălalt.
Al treilea pas este să învățăm să cerem ajutorul și să-l primim cu recunoștință, fără așteptarea că ni se cuvine să îl primim sau vinovăția ce poate însoți îndatorarea că l-am primit. Se spune că nu există un gest mai altruist decât să primești cu recunoștință ajutor/gesturi frumoase/cadouri, etc. Este mai ușor să oferim pentru că se activează importanța de sine, simțim că suntem utili mai ales când ajutorul/cadoul oferit aduce bucurie destinatarului. Pentru că mai ales în cazul celor dragi, ne dorim să fie fericiți și orice putem face ca să le fie bine, ne aduce bucurie.
Generozitatea aduce bucurie mai ales când e însoțită de smerenie și ajută la crearea și consolidarea oricărei relații interumane, dar mai ales în relația de cuplu. Recunoștința clipelor petrecute împreună, a timpului și atenției acordate ne ajută să fim în relațiile potrivite care să ne ajute să creștem împreună.
