Depresia și anxietatea

Lumea în care trăim poate deveni copleșitoare, mai ales prin tumultul emoțiilor netrăite pe care încercăm să le controlăm prin diferite trucuri sau sfaturi primite de la oamenii din jur. De cele mai multe ori acest tumult este accentuat tocmai de nevoia de control, trucurile/sfaturile folosite și presiunea socială despre cum trebuie să fim, să simțim și să acționăm.
E important să conștientizăm că emoțiile blocate generează frustrări, erodează în timp încrederea pe care o avem în noi, stima de sine, aducând inevitabil neiubirea de sine și boli ale minții și întregului corp.
Cele mai frecvente probleme cu care ne confruntăm, până să ajungem la somatizarea bolilor în corpul nostru, sunt depresia si anxietatea.

Depresia se raportează la trecut, este tributul emoțiilor netrăite din trecut, al neîmpăcării cu deciziile luate, al vinovației alegerilor făcute și ne aduce pierderea sensului, a dorinței de a trăi.
Anxietatea se instalează când ne e frică de viitor, este tributul nevoii de control, al grijilor și scenariilor posibile asupra unor situații pentru care considerăm că nu avem suficiente resurse. Cu cât este mai mare nevoia de control, cu atât crește și nivelul anxietății.
Atât depresia cât și anxietatea ne îndepartează de la clipa ACUM, de la un prezent în care putem fi conștienți de cine suntem cu adevărat, fără să ne mai mințim despre cum ne-am dori sau proiectăm noi să fim, pentru a face alegeri autentice care să ne satisfacă nevoile reale și să trăim în acceptare cu toate lecțiile de viață.
Depresia ne separă de restul lumii, ne separă de Dumnezeu și ne duce într-o zona în care nimic nu mai are sens, viața pare pustie și totul e în zadar. Anxietatea ne împiedică să facem schimbările benefice, să evităm situațiile dezastruoase, ajutându-ne chiar să le atragem prin anticipații și proiecții transformate în obsesii. Practic, dorințele-s gânduri ce se transpun în realitate și e doar alegerea fiecăruia dintre noi către care gânduri ne îndreptăm atenția, căci unde-i atenția, acolo ne e și energia!
Atât depresia cât și anxietatea ne predispun la adicții, fiind mai usor să evadăm din realitatea apăsătoare prin iluzia controlului dată de adicția la diferite substanțe. Cea mai frecventă adicție este cea de alcool, dar, indiferent de natura adicției, situațiile, substanțele sau chiar persoanele față de care dezvoltăm dependența ne „ajută” să ne adâncim în iluzia evadării de la realitate și de a agrava problemele de care fugim. Nu se rezolvă cu adevărat nicio problemă fără să fim prezenți pentru că esența problemelor reprezintă, de fapt, lecțiile pe care le avem de învățat. Dacă se rezolvă de la sine, înseamnă că nu era problema sau lecția noastră și s-ar fi rezolvat și fără să o transformăm în griji. Altfel, lecția neînvățată revine într-un mod sistematic mai puternic/evident iar mecanismul de apărare ce constă în crearea bulei de evadare de la realitate devine un inamic silențios ce erodează tocmai iubirea și stima de sine, respectul pentru propria viață și corp.
Ce putem face? În fiecare clipă putem alege să ne trăim emoțiile, să le acceptăm ca parte din noi fără să ne confundăm integral cu ele, fără să ne simțim vinovați că le manifestăm. Astfel, ne putem accepta în ansmablul și integralitatea noastră, manifestându-ne autentic indiferent de aparentul cost social, stricarea imaginii sociale, modul în care suntem percepuți de ceilalți sau chiar de noi înșine. Este important să evităm gânduri precum: eu nu aș face așa ceva niciodată, pe mine nu mă caracterizează acest comportament, eu nu sunt așa care se pot transforma cu blândețe în acceptarea comportamentului inadecvat doar ca un episod ce aduce lecții prețioase privind limitele de care este bine să ținem cont pe viitor. Privindu-ne cu blândețe greșelile, înțelegem că ele sunt doar alegeri neconforme cu propriile proiecții sau cu șabloanele sociale. Așa vom reuși să greșim mai puțin, să (ne) iubim mai mult și mai ales atunci când greșim când avem cea mai mare nevoie de iubire și acceptare în locul biciului cu judecăți aspre și pietrele pe care obișnuim să le aruncăm!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *