De ce am simțit nevoia să scriu despre acest subiect? Poate din frustrare, poate din frica de a ajunge să ne raportăm cu toții la consumul excesiv de alcool ca la o normalitate, aducând adicția de alcool la ceva banal, social acceptabil, care nu produce impact sau traume. În ultima perioadă m-am tot confruntat cu păreri vehemente la precizarea efectelor dăunătoare ale consumului excesiv de alcool, fiind catalogată drept dramatică și mult prea prăpăstioasă, având ca singur argument că toată lumea bea alcool. Mai degrabă sunt priviți ca extratereștri cei care nu consumă, fiind considerați anomalii ale unei societăți îmbibate în alcool.
Am constatat că au dat cu pietre în mine când atrag atenția asupra efectelor distructive ale consumului excesiv de alcool, mai ales cei care întrunesc măcar una dintre cele 3 condiții:
- nu au fost expuși comportamentului distructiv cauzat de adicții în copilărie (părinți, bunici, familie extinsă, prieteni apropiați de familie),
- consumă ocazional alcool și îl asociază cu distracția și voia bună, cu uzanța socială, considerându-i drept excepție pe cei care se manifestă distructiv și de obicei neavându-i în preajmă prea mult timp (în timpul petrecerii, toată lumea vrea să fie relaxată și să aibă persoane dezinhibate în preajmă pentru a nu se simți judecate),
- își apără adicția ori de alcool ori de alte substanțe nocive și nu își conștientizează comportamentul viciat și (auto)distructiv.
Chiar dacă e din traumă, prima reacție atunci când interacționezi cu o persoană dependentă de alcool este să o judeci, ceea ce nu te ajută nici pe tine, nici pe cel dependent. Cu răbdare și credință, vine și a doua reacție de a interveni pentru a ajuta persoana dependentă să conștientizeze că adicția pe care o are îi va aduce prejudicii. De cele mai multe ori nu conștientizăm costul pe care îl aduce comportamentul nostru distructiv, fiecare dintre noi sperând că nu va fi nevoit să îl plătească. Poate ați mai auzit replicile următoare, mai ales la fumători: știu că îmi afectează sănătatea dar nu o să mi se întâmple tocmai mie să fac vreun cancer de la fumat, toți suntem datori cu o moarte, doar nu vrei să mori sănătos, mi-am făcut analizele și sunt foarte bune, sunt perfect sănătos chiar dacă fumez (deci toate mesajele de prevenire a fumatului sunt doar ca să ne sperie degeaba), e la fel de toxic să fumezi pasiv sau să mănânci fast-food (de parcă e competiție pe modalitățile de distrugere a stării de sănătate).
Dacă porniți de la aceste prezumții, vă zic de pe acum că nu vă ajută cu nimic acest articol. Posibil să nu vă ajute cu nimic, oricum, dar tot prefer să scriu ce simt pentru toți cei care au în preajmă persoane dependente de alcool și simt nevoia să afle de ce simt devalorizați și neiubiți.
Pentru a nu mai lungi vorba, intru în subiect și spun ce a trezit în mine experiența bahică a celor dragi. Voi începe cu bunicul meu, care având o funcție publică în mediul rural, a corespuns profilului de băutor perseverent, aproape constant de alcool: vesel în primele etape ale consumului de alcool, nestăpânit, agresiv verbal și chiar fizic (atunci când îi era la îndemână) în etapele următoare de beție și furios (probabil din rușinea resimțită în urma amintirii măcar a unor părți din consecințele comportamentului) în perioada de mahmureală. Pentru că perioada mahmurelii era cea mai nasoală pentru el, evident ca timpul între beții s-a micșorat simțitor, ajungând în foarte scurt timp să bea de la primele ore ale dimineții, zilnic. Cei mai mulți consumatori de alcool își apără foarte tare obiceiul motivând că nu-s motive pentru care cei din jurul lor să fie deranjați, cu atât mai mult traumatizați, că e treaba lor ce fac cu viața lor dar pot susține tocmai contrariul, consumul de alcool lasă urme adânci și dureroase nu doar celor care îl consumă dar mai ales celor care au în familie sau iubesc persoane cu adicție de alcool.
Dacă aveți nelămuriri în ce zonă sunteți, puteți parcurge testul CAGE compus din 4 întrebări, fiind pozitiv la 2 sau mai multe răspunsuri pozitive. O singură întrebare cu un răspuns pozitiv justifică referirea pentru o evaluare mai amăunțită a comportamentului de consum (după APA, 1994).
- C(ut down) – V-ați gândit vreodată că ar trebui să vă opriți din băut?
- A(nnoyed) – Alți oameni au fost supărați pe dumneavoastră din cauza consumului excesiv de alcool?
- G(uilty) – V-ați simțit vreodată vinovat din cauza băutului?
- E(ye-opener) – Ați luat vreodată o băutură dimineața ca să vă calmați, liniștiți sau să vă treacă mahmureala?
Pentru o evaluare mai detaliată puteți accesa linkul următor, completând testul AUDIT în deplină siguranță și confidențialitate: https://www.cdt-babes.ro/articole/testul-audit-consumul-excesiv-de-alcool.php Scorul pozitiv este peste 8 la bărbați și peste 4 la femei.
Revenind la ce am simțit eu în familie din cauza consumului excesiv de alcool din partea bunicului patern: foarte multă tensiune, certuri aprige și nesiguranță privind comportamentul instabil al lui față de noi, oscilațiile între manifestarea afecțiunii (uneori excesivă) pentru a compensa momentele de furie, black-out și agresivitate (verbală față de familie, fizică față de străini, provocarea conflictelor aducând și mai multe dezaprobări familiale tacite).
Ulterior, am dat uitării acest tip de comportament și am avut parte în preajmă, în marea majoritate de consumatori de alcool moderați sau chiar și atunci când era excesiv consumul, nu deveneau agresivi verbal sau fizic, dar își schimbau comportamentul și se vedea panta distructivă pe care alegeau să meargă. Ce am observat însă este că nici măcar eu la care fusese sădită sămânța traumei nu luam atitudine, nu le spuneam nimic oamenilor din jur cu probleme de alcool, din simplul motiv că așa era social acceptabil și chiar recomandat. Am uitat problema din copilărie și am înghițit recomandarea socială doar în privința celorlalți, cărora le-am fost alături aproape necondiționat, însă eu am evitat (aproape complet) consumul de alcool și am ales un partener de viață care consuma alcool foarte puțin și extrem de rar.
Cum viața are un simț desăvârșit al umorului, noul partener de viață este dependent de alcool într-un stadiu incipient însă foarte protectiv asupra stării de bine pe care i-o dă alcoolul. În acest fel, am avut posibilitatea să experimentez un alt nivel de neputință și frustrare care a scos-o la iveală și pe cea acumulată în copilărie. Nu voi intra acum în detaliile studiilor realizate pe copii traumatizați de experiența în familie cu persoane dependente de alcool, vă pot spune doar la prima mână că se adâncesc sentimentele de vinovăție că nu ai cum să ajuți persoana apropiată, de rușine bazată pe considerentul că nu meriți mai multă atenție, iubire, stabilitate, că sigur ai făcut ceva greșit care să provoace nevoia celuilalt de alcool și inevitabila frustrare că nu te poți baza pe celălalt. Mai mult, apare și teama că vei ajunge să îngrijești un om care nu vrea să aibă grijă de el sau care pur și simplu și-a bătut joc de viața și sănătatea proprie în speranța iluzorie că nu va veni nota de plată decât prin moarte (de-ar fi așa de simplu!).
Chiar dacă se spune că maxim poți să mori, de fapt consecințele negative ale nepurtării de grijă, lipsei iubirii și separării de Sine/suflet/divinitate/Dumnezeu/Creator sau cum vrem îl numim fiecare dintre noi, este rănirea sufletului (inevitabil și distrugerea corpului prin diferite boli, dureri sau suferințe psiho-emoționale). Atunci când uităm cine suntem, avem nevoie să apelăm la gesturi extreme pentru a ne vinde iluzia controlului și importanța de sine prin măștile cu care ajungem să ne identificăm, ne creăm un Univers al iluziilor în care ne îndrăgostim de imaginea de sine pe care o proiectăm asupra noastră (cine credem că ne dorim să fim), după modelul lui Narcis pe care mulți dintre noi l-am confundat cu iubirea de sine în mod greșit.
Ca și concluzie, având în preajmă persoane cu adicție de alcool (sau alte adicții) este ușor să te simți neiubit(ă), reflectându-le fidel separarea de sine și împrumutându-le convingerile că nu merităm să fim sănătoși, să fim iubiți și să ne ducem atenția în activitătile de susținere a sănătății noastre fizice, mintale și emoționale.
