Judecata noastră cea de toate zilele

Fiecare dintre noi a trecut pe strada judecății. Ca simplu pieton, ca judecat sau judecător. Rolurile sunt interschimbabile și se pot suprapune cu ușurință. Am observat că am preluat fără să-mi dau seama atribuțiile de judecător pe măsură ce m-am simțit mai tare judecată. Și e drept că nu ne dă nimeni dreptul să judecăm, eu mi l-am luat singură sub pretextul diferitelor justificări, cea mai comună fiind că drepturile cuiva i se termină atunci când le încalcă pe ale noastre. Eram plină-ochi de păreri pe care le exprimam sau nu în contexte sociale dar care și-au pus amprenta asupra vieții mele și mi-au dictat de cele mai multe ori comportamentul, au intrat în partea subconștientă pe care nu aveam cum să o sesizez, a ajuns parte din mine.

M-am întrebat de multe ori, de ce simt nevoia să îmi hrănesc părerile și chiar să le diseminez ca pe niște adevăruri universale. Probabil din aceeași sete de recunoaștere a propriei valori definite în raport cu ceilalți oameni și tot ce mă înconjoară. Iluzia propriului orgoliu, care prin aceasta activitate obține consistență din ce în ce mai mare.

Aproape inevitabil le-am pus celorlalți etichetele și i-am ales ca parteneri de existență pe cei asemănători mie, reuniți după preferințe, păreri și interese pentru a-mi forma o zonă de confort în care să mă simt în siguranță.

La prima vedere, nu pare nimic greșit în asta. Și poate, nici nu este. Însă am observat că judecata se înăsprește pe măsură ce trece timpul și mi-a scăzut toleranța la greșeli în general, dar mai ales la cele diferite de ale mele. Așa s-au dus de izbeliște toate intențiile mele bune de a fi mai generoasă și îngăduitoare atât cu propria persoană dar mai ales cu ceilalți.

Așadar fără să-mi dau seama, încet-încet mă transformam. Cu greu am înțeles că îngăduința pe care le-am acordat-o celorlalți a fost direct proporțională cu cea pe care mi-am acordat-o mie și cât de important este să fiu mai conștientă de cine sunt și ce răni/judecăți am venit să vindec în această viață printr-o observare atentă dar lipsită de judecată a propriului comportament.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *